Evaluarea psihometrica - din 1 Iulie 2009
Proprietăţile psihometrice ale scalei AIR-Y Mihai Varga
1
PROPRIETĂŢILE PSIHOMETRICE ALE
SCALEI PENTRU MĂSURAREA INTENSITĂŢII ŞI A REACTIVITĂŢII AFECTULUI
ADAPTATĂ PENTRU TINERI (AIR-Y)
Date privind instrumentul analizat
Titlul instrumentului
Scala abordată în această lucrare se numeşte SCALA AIR-Y (Affect Intensity
and Reactivity Scale for Youth), Scala pentru măsurarea intensităţii şi reactivităţii
afectului.
Autorul, anul publicării sale
Scala a fost publicată de către Jones, R.E., Leen-Feldner, W., Reardon L.E.,
Hawks, E. şi Olatunji, B.O., în anul 2009. Scala AIR-Y reprezintă unul dintre cele mai noi
instrumente pentru evaluarea şi măsurarea intensităţii şi reactivităţii afectului, fiind de
asemenea o adaptare pentru populaţia specifică de adolescenţi.
Scala AIR-Y este de fapt revizuirea şi îmbunătăţirea unui instrument mai vechi
numit AIM (Affect Intensity Measure), elaborat de Larsen (1984) şi modificat de Bryant et
al. (1994).
Revista în care a fost publicată scala, anul
Scala a fost publicată în revista Psychological Assessment în anul 2009, vol. 21,
Nr. 2, pag. 162-175, în articolul cu titlul: Psychometric Properties of the Affect Intensity
and Reactivity Measure Adapted for Youth (AIR-Y), sub licenţa şi supervizarea APA
(American Psychological Association).
Pentru o citare mai exactă:
Rachel E. Jones, Ellen W. Leen-Feldner, Bunmi O. Olatunji, Laura E. Reardon and Erin Hawks (2009).
Psychometric Properties of the Affect Intensity and Reactivity Measure Adapted for Youth (AIR-Y).
Psychological Assessment, vol. 21, No. 2, p. 162-175.
Mihai Varga
Master Tehnici psihologice de control al comportamentului
Catedra de Psihologie Clinică
Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei
Universitatea Babeş-Bolyai Cluj-Napoca
Proprietăţile psihometrice ale scalei AIR-Y Mihai Varga
2
Descrierea şi analiza proprietăţilor psihometrice care reies din studiu
Descrierea instrumentului
Aşa cum am precizat anterior, scala AIR-Y este o adaptare a unui instrument
mai vechi numit AIM (Larsen, 1984), fiind modificaţi 17 itemi. Cei 40 de itemi pe care
îi are în total această scală reflectă corelatele cognitive, comportamentale şi psihofiziologice
ale experienţierii emoţiilor puternice, activate de experienţe particulare.
Itemii sunt prezentaţi în Anexa 1. Răspunsurile la aceşti itemi sunt pe baza unei scale
Likert cu 6 puncte (1-niciodată, 6 – întotdeauna).
Validitatea şi fidelitatea instrumentului
Pentru început, autorii au realizat o Analiză Factorială Confirmatorie
(Confirmatory Factor Analysis) pentru a compara datele obţinute cu modelele
teoretice ale emoţiei: modelul cu un factor (Weinfurt et al.,1994), modelul cu 4
factori (Larsen, 1984) şi modelul cu 3 factori (Bryant, 1996). În urma acestui demers
statistic, s-a demonstrat că această scală descrie cel mai acurat modelul trifactorial al
emoţiei (Bryant, 1996), fiind un indicator al validităţii de construct.
De asemenea, pentru a evalua validitatea de construct a acestei scale,
rezultatele obţinute de la AIR-Y au fost corelate cu cele de la o scală asemănătoare,
AIM-Y (Affect Intensity Measure for Youth). Astfel, s-au cercetat relaţiile dintre
scorurile testului şi diverse alte măsurători psihologice asupra comportamentului
evaluat. Această verificare este denumită validare convergentă. Analiza datelor a
demonstrat că scala AIR-Y are validitate convergentă deoarece măsoară ceea ce
evaluează şi alte teste care se referă la acelaşi construct, adică între scorurile sale şi
rezultatele respectivelor teste există o relaţie liniară.
Coeficientul de fidelitate test-retest, se referă la stabilitatea în timp a
rezultatelor evaluării. Acesta a fost calculat pe datele unui eşantion alcătuit din 40 de
participanţi. S-a obţinut un coeficient de fidelitate test-retest de 0,82.
Consistenţa internă a testului a fost analizată pe baza coeficientului de
consistenţă internă Alpha Cronbach. Coeficientul de consistenţă internă Alpha
Cronbach este de 0,89. Acest coeficient indică o consistenţă crescută a testului.
Proprietăţile psihometrice ale scalei AIR-Y Mihai Varga
3
Limite ale studiului
În primul rând, participanţii s-au oferit în mod voluntar să ia parte la experimentul de
laborator efectuat de cercetători. Autorii susţin că această modalitate de selectare a
participanţilor ar fi putut altera într-o oarecare măsură rezultatele.
De asemenea, o altă limitare a studiului o reprezintă lipsa unor date privind statutul
socio-economic al participanţilor. Autorii au motivat această limitare prin faptul că
majoritatea adolescenţilor nu cunosc cu certitudine venitul familiei şi statutul socioeconomic.
Totuşi, autorii puteau recurge la alte metode de obţinere a acestor date (interviu
structurat al membrilor familiei, date oferite de serviciile sociale etc.).
În fine, în al treilea rând autorii nu au controlat eficient diferenţele de gen privind
inducerea unor emoţii puternice. Astfel, participanţii de sex feminin au fost mai sensibili la
stimulii care induceau emoţii puternice faţă de participanţii de sex masculin. Pe viitor aceste
variabile ar trebui controlate.
În ciuda acestor limitări, scala AIR-Y este deocamdată cel mai nou şi mai acurat
instrument de evaluare a intensităţii afectelor şi a reactivităţii emoţionale la tineri, cu
importante implicaţii practice în practica clinică.
Modul în care s-ar putea analiza psihometric instrumentul:
Fidelitatea instrumentului
Fidelitatea unui test are în vedere corectitudinea sau acurateţea măsurării. În
orice măsură, sau rezultat la un test includem valoarea aptitudinii măsurate plus o
anumită eroare asociată acestei măsurători. Deoarece, eroarea este inerentă
procesului de măsurare, prin verificarea fidelităţii unui instrument ne asigurăm că
această eroare este mică şi că scorul astfel obţinut este mai aproape de cel real
(Murphy & Davidshopher, 2001). Scopul studiului de fidelitate este acela de a analiza
măsura în care rezultatele la test reflectă aptitudinile reale ale subiectului evaluat.
I. Pentru evaluarea gradului în care scorurile obţinute la AIR-Y de acelaşi
subiect sunt constante de la o administrare la alta, se utilizează metoda test-retest.
Se procedează astfel: (1) se administrează scala AIR-Y unui grup de persoane, (2)
după un interval de timp se administrează din nou AIR-Y, aceloraşi participanţi, în
aceleaşi condiţii ca şi prima dată şi (3) se calculează coeficientul de corelaţie liniară
Proprietăţile psihometrice ale scalei AIR-Y Mihai Varga
4
între scorurile observate între cele două situaţii. Dezavantajul metodei test-retest
constă în faptul că pretinde două administrări ale scalei, ceea ce necesită timp şi
cheltuieli materiale.
II. Pentru estimarea fidelităţii scalei AIR-Y se poate utiliza şi metoda analizei
consistenţei interne care utilizează dispersiile şi covarianţele scorurilor observate ale
itemilor. Prin intermediul coeficienţilor de consistenţă internă se măsoară dacă itemii
scalei AIR-Y se referă la acelaşi lucru. Consistenţa internă a testului poate fi analizată
pe baza coeficientului de consistenţă internă Alpha Cronbach (acesta se bazează pe
raportarea variaţiei fiecărui item la variaţia scorului total) precum şi prin metoda
înjumătăţirii testului.
Validitatea de construct
Validitatea relativă la construct vizează măsura în care un test are capacitatea
de a măsura un anumit construct teoretic. Aceasta impune analizarea testului din
mai multe puncte de vedere şi prin metode diferite. Cea mai eficientă metodă pentru
analiza validităţii de construct o reprezintă metoda prin care se cercetează relaţiile
dintre scorurile scalei AIR-Y şi diverse alte măsurători psihologice. Procedura este
următoarea: (1) se identifică acele comportamente care sunt legate de construcul
măsurat de scala AIR-Y; (2) se determină constructele care au legături cu constructul
măsurat de AIR-Y şi se pun în evidenţă acele comportamente legate de ele care pot fi
conectate cu constructul măsurat de test; (3) se determină coeficienţii de corelaţie
între scorurile la AIR-Y şi rezultatele unor măsurători efectuate asupra
comportamentelor reţinute; (4) se analizează şi interpretează coeficienţii de corelaţie
pentru evaluarea validităţii de construct.
Validitatea de criteriu
Validarea relativă la criteriu se referă la gradul în care deducţiile făcute
pornind de la scorurile AIR-Y concordă cu cele bazate pe valorile unei alte măsurări
numite criteriu. Validitatea de criteriu conţine proceduri care compară scorurile
scalei AIR-Y cu evaluări, clasificări sau măsurători ale aceloraşi subiecţi. Aprecierea
validităţii de criteriu se bazează pe valorile unui coeficient de validitate a testului,
care exprimă numeric rezultatul comparării scorurilor testului cu valorile criteriului.
Proprietăţile psihometrice ale scalei AIR-Y Mihai Varga
5
Strategiile care se utilizează în mod obişnuit pentru aprecierea validităţii relative la
criteriu a testelor sunt validarea concurentă (în ce măsură scorurile testului
estimează poziţiile ocupate în prezent de subiecţi la un criteriu relevant) şi validarea
predictivă (în ce măsură scorurile testului prezic valorile pe care o anumită variabilă o
va avea în viitor). Pentru acest tip de validare se poate utiliza ca şi criteriu rezultatele
la scalele de anxietate sau depresie.
Concluzii
Pe baza analizei psihometrice a scalei AIR-Y, se poate constata că acest instrument
are o fidelitate ridicată şi un nivel acceptabil ştiinţific din punct de vedere al validităţii.
Această scală reprezintă unul dintre cele mai noi şi mai acurate instrumente de evaluare a
reactivităţii emoţionale la tineri. Totuşi, vor trebui efectuate studii ulterioare pentru a
controla anumite variabile (precum diferenţa de gen a participanţilor) care au avut un posibil
impact asupra rezultatelor.
Anexa 1
Bibliografie:
R. E. Jones, Ellen W. Leen-Feldner, Bunmi O. Olatunji, Laura E. Reardon and Erin Hawks (2009). Psychometric Properties
of the Affect Intensity and Reactivity Measure Adapted for Youth (AIR-Y). Psychological Assessment, vol. 21, No. 2, p.
162-175.
Larsen, R. J., Diener, E., & Emmons, R. A. (1986). Affect intensity and reactions to daily life events. Journal of Personality
and Social Psychology, 51, 803–814.
Albu, M. (1998). Construirea şi utilizarea testelor psihologice . Editura Clusium. Cluj-Napoca.
Bryant, F. B., Yarnold, P. R., & Grimm, L. G. (1996). Toward a measurement model of the Affect Intensity Measure: A
three-factor structure. Journal of Research in Personality, 30, 223–247.
Adauga un nou comentariu la acest articol:
Pentru a adauga un comentariu va rugam sa va logati folosind formularul de mai sus!